Ce putem numi discriminare?

Nu sunt considerate discriminări:
a) măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecţia maternităţii, naşterii şi alăptării;
b) măsurile stimulative, temporare, pentru protecţia anumitor categorii de femei sau bărbaţi;
c) cerinţele de calificare pentru activitatea în care particularităţile de sex constituie un factor determinant datorită specificului condiţiilor şi modului de desfăşurare a activităţilor respective.

In domeniul muncii prin egalitate de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi se înţelege accesul nediscriminatoriu la:
a) alegerea ori exercitarea liberă a unei profesii sau activitate;
b) angajare în toate posturile sau locurile de munca vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale;
c) venituri egale pentru muncă de valoare egală;
d) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională;
e) promovare la orice nivel ierarhic şi profesional;
f) condiţii de muncă ce respectă normele de sănătate şi securitate în muncă, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;
g) beneficii, altele decât cele de natură salarială şi măsuri de protecţie şi asigurări sociale.

Este interzisă utilizarea de către angajator a unor practici referitoare la:
a) anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat;
b) încheierea, suspendarea, modificarea si/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu;
c) stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului;
d) stabilirea remuneraţiei;
e) beneficii, altele decât cele de natură salarială şi măsuri de protecţie de şi asigurări sociale;
f) informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională;
g) evaluarea performanţelor profesionale individuale;
h) promovarea profesională;
i) aplicarea măsurilor disciplinare;
j) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acestea;
k) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.

Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor de la litera a) locurile de muncă, care datorită naturii sau condiţiilor particulare de prestare a muncii, prevăzute de lege, particularităţile de sex sunt determinante. De asemenea, maternitatea nu constituie un motiv de discriminare pentru selecţia candidatelor la angajare şi este interzis sa i se solicite unei angajate, în vederea angajării, sa prezinte un test de graviditate.

Tot discriminare este considerata de lege şi modificarea unilaterală de către angajator a relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, inclusiv concedierea persoanei angajate care a înaintat o sesizare ori o plângere privind discriminarea după criteriul sex, la instanţele judecătoreşti competente, în vederea aplicării prevederilor prezentei legi şi după ce sentinţa judecătorească a rămas definitiva, cu excepţia unor motive întemeiate şi fără legătură cu cauza.

Pentru prevenirea acţiunilor de discriminare după criteriul de sex în domeniul muncii, atât la negocierea contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional, cât şi la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi, părţile contractante vor stabili introducerea de clauză de interzicere a faptelor de discriminare şi, respectiv, clauze privind modul de soluţionare a sesizărilor/reclamaţiilor formulate de persoanele prejudiciate prin asemenea fapte.

Legea stabileşte obligaţia pentru angajatori să asigure egalitatea de şanse între angajaţi, femei şi bărbaţi, în cadrul relaţiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziţii pentru interzicerea discriminărilor în regulamentele de ordine interioară ale unităţilor. De asemenea, angajatorii sunt obligaţi să îi informeze sistematic pe angajaţi, inclusiv prin afişare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceştia le au în ceea ce priveşte respectarea egalităţii de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă.

Dispoziţiile din domeniul accesului la educaţie, la sănătate, la cultură şi la informare sunt asemănătoare cu cele din domeniul muncii, aşa încât le voi indica pe cele mai interesante.

Astfel, în domeniul învăţământului, legea prevede că Ministerul Educaţiei şi Cercetării va promova acele manuale şcolare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea programelor analitice care să nu cuprindă aspectele de discriminare între sexe, precum şi modelele şi stereotipurile comportamentale negative în ceea ce priveşte rolul femeilor şi al bărbaţilor în viata publică şi familială.

Art. 19  din Legea 202/2002 face referire la un domeniu plasat de legiuitor între cel al accesului la cultură şi cel al accesului la informare: publicitatea, legiferându-se că publicitatea care prejudiciază, după criteriul sex, respectul pentru demnitatea umană, aducând atingere imaginii şi onoarei unei persoane în viaţa publică si/sau particulară, este interzisă.